luni, 7 februarie 2011

Viata si Moarte...

Cind plingem pe cineva cred ca de fapt ne plingem pe noi insine. De ce? Pentru ca ne aduce aminte de faptul ca viata noastra este si ea finita.

Trebuie totusi sa ne gindim ca viata pe care o traim se datoreza mortii. Sintem ca niste particule efemere, care imprumuta energie, traiesc o perioada scurta, dupa care trebuie sa cedeze energia primita.

Si nu numai atit. Corpul nostru are pe linga componenta materiala, are una spatiala si una temporala. Ca o consecinta nu putem trai vesnic, pentru ca nici chiar universul nu este vesnic.

O sa ziceti ca sint pesimist. Nu sint. Cred ca natura, sau dumnezeu, a ales sa traim o perioada scurta de timp pentru a fi capabili de a ne reproduce si de a crea de fiecare data un organism mai aproape de perfectiune. Pe o planeta pe care nu exista moarte nu va exista nici viata.

Idea cea mai importanta este de a a lasa o urma. Daca nu putem fi noi capabili, atunci sa facem tot ce putem astfel incit urmasii nostrii sa o faca. Orice om de valoare din istoria planetei noastre, si-a bazat realizarile pe un lung sir de predecesori, care au reusit sa supravietuiasca si sa dea nastere unor altor specimene de valoare s.a.m.d. Hai deci sa ne bucuram pentru ce avem si sa privim cu optimism la viitor, pentru ca toti sintem urmasii unor stramosi care au trecut examenul selectiei naturale.

3 comentarii:

  1. Bravo! Ce iese din suflet suna frumos...si imi place mult ce iese din suflet...:)
    Keep it up!

    RăspundețiȘtergere